Solidaritate

Femicidul

Femicidul este uciderea sistematica a femeilor din diferite motive, de obicei culturale. Femicidul este vazut ca o crima de gen. Cuvantul este atestat din anii 1820.

Au existat rapoarte de femicid in Guatemala City, Guatemala si in Ciudad Juarez, Chihuahua, Mexic. Crimele din Juarez, cunoscute si ca "las muertas de Juarez" (femeile moarte din Juarez) si Guatemala au fost raportate ca si neinvestigate de catre autoritatile locale. Majoritatea femeilor au fost
violate inainte de a fi ucise si unele dintre ele au fost mutilate, torturate si
dezmembrate. In Guatemala City aproximativ 20% din peste 500 de femei
ucise in 2004 si 2005 au fost ucise in perechi, datorita unei relatii intime
lesbiene, conform Claudiei Acevedo de la Lesbiradas.

Cea mai raspandita forma de femicid este in forma de infanticid selectiv,
pe baza de sex, in culturi cu preferinta puternica pentru urmasi masculini,
notabile fiind Republica Populara Chineza, India si Coreea de Sud.
Aceste practici pot avea ca urmare dezechilibru demografic cu un exces
de masculi.

Femicidul, Jane Caputi, Ph.D., si Diana E. H. Russell, Ph.D.

Aceasta este o versiune mai lunga a articolului pe care noi l-am scris pentru Ms. magazine, "Femicidul: Vorbind despre ceea ce nu se poate vorbi" (septembrie/octombrie 1990) care a fost publicat in cartea lui Jill Radford si a Dianei E. H. Russell, "Femicidul: Politica Uciderii Femeii" (New York: Twayne Publishers, 1992). de Jane Caputi, Ph.D., si Diana E. H. Russell, Ph.D

"Omorati tarfele feministe"-Graffito, University of Western Ontario, dupa uciderea a 14 femei de catre Marc Lepine in Montreal, 1989

Nuvelista canadiana Margaret Atwood l-a intrebat intr-o zi pe un prieten de ce barbatii se simt amenintati de femei. El a replicat: "Se tem ca femeile vor rade de ei". Apoi a intrebat un grup de femei de ce se simt amenintate de barbati. Ele au raspuns: " Ne este frica sa nu fim ucise."
Oricum in mod clar disproportionate, aceste fobii sunt in mod profund corelate, cum a fost demonstrat pe 6 decembrie 1989, la Universitatea din Montreal. In acea zi o revista de lupta care aparea cam de 25 de ani simpatizanta a lui Marc Lepine a instigat la razboi si a facut presiuni asupra scolii de inginerie. Intr-o sala de clasa, el a separat femeile de barbati, a poruncit barbatilor sa iasa, si, tipand: "Sunteti toate niste feministe imputite!" a inceput sa impuste femei. Masacrul a durat doar jumatate de ora. Lepine a ucis 14 femei tinere, a ranit 9 femei si 4 barbati, dupa care a intors arma spre el. O scrisoare de sinucidere de 3 pagini dadea vina pe toate esecurile sale cu femeile, de care s-a simtit respins si care l-au batjocorit. De asemeni s-a gasit pe corpul sau o lista de 15 femei prolifice din Canada, probabil viitoare tinte.

Pentru ca nu a fost capabil sa termine o aplicatie la scoala de inginerie, Lepine s-a simtit umilit de catre femei pe care el le-a definit ca feministe pur si simplu pentru ca au intrat intr-un teritoriu in mod traditional masculin. Raspunsul sau la eroziunea exclusivitatii de rasa alba si masculina si a privilegiului a fost letal. A fost de asemeni in mod eminent politic.

In continuarea masacrului, reportajele media au negat in mod constant natura politica a crimelor lui Lepine, citand comentarii cum ar fi cel al nuvelistului canadian Mordecai Richler: "A fost actul unui om absolut dement care nu poate fi concluzionat prin nici o explicatie". Richler a ignorat explicatia clara a actiunilor lui Richler. Acesta ura in mod clar femeile, in mod special feministele. Daca un asemenea criminal este dement sau nu este in afara problemei. Fixarea pe patologia celor ce sunt violenti fata de femei nu face decat sa intunece functia de control social a acestor acte. Intr-o societate rasista sau sexista, psihopatii la fel ca presupusii barbati normali isi pun in practica atitudinile omniprezente, rasiste, misogine si homofobe cu care au fost crescuti si pe care le vad in continuare legitime.

Crimele lui Lepine au fost "hate crimes" judecandu-si victimele dupa gen, si nu rasa, religie, origine etnica sau orientare sexuala. In cazurile de linsare sau pogromuri, nimeni nu isi pierde timpul sa-si puna intrebari in legatura cu sanatatea psihica a infractorilor sau in legatura cu experienta lor personala anterioara vizavi de africanii-americani sau de evrei. Majoritatea oamenilor din ziua de azi considera linsarile si pogromurile drept forme de violenta motivate politic, obiectivele carora sunt conservarea suprematiei rasei albe. In mod similar, scopul violentei contra femeilor - fie el constient sau nu - este de a conserva suprematia masculina.
Analizele feministe timpurii ale unei alte forme de violenta sexista - violul - au subliniat ca acesta nu este, asa cum insista mitul general, o infractiune care tine de atractie frustrata, victima care provoaca sau de dorinte biologice necontrolabile. Nici violul nu este savarsit doar pe o baza aberanta. Mai degraba, violul este expresia directa a politicii sexuale, un act de conformare a normelor sexuale masculiniste (asa cum a pus problema cu umor Ogden Nash, "Seductia este pentru pampalai. Un barbat adevarat isi vrea violul.") si o forma de terorism care serveste la conservarea status quo-ului de gen.

La fel ca violul, majoritatea femeilor asasinate de catre soti, iubiti, tati, cunoscuti sau straini nu sunt produsele unei oarecare deviante inexplicabile. Sunt femicide, cea mai extrema forma de terorism sexist, motivat de ura, multumire, placere sau un simt al detinerii femeilor. Femicidul include crimele precedate de mutilare, viol, bataie, arderea vrajitoarelor in Europa de Vest si a mireselor si a vaduvelor in India si crimele care tin de onoare din anumite tari latine sau din Orientul Mijlociu, unde femeile care sunt banuite ca si-ar fi pierdut virginitatea sunt ucise de catre barbatii din familiile lor. Denumirea crimelor misogine femicid inlatura valul obscur al termenilor lipsiti de gen cum ar fi homicid sau crima, asasinat.
Identificarea barbatilor cu criminalii, la scara larga, demonstreaza cat de inradacinat este femicidul in cultura sexista. De exemplu, studenta la inginerie Celeste Brousseau, care s-a plans de sexism la facultate la Universitatea din Alberta, a fost subiectul scandarii "Omorati-o pe tarfa!" din partea a sute de "colegi" studenti cand a participat la o noapte de satira a societatii de inginerie la scurt timp dupa crimele lui Lepine.

Misoginismul nu numai ca motiveaza violenta impotriva femeilor, dar inlatura si acoperirea din partea presei a crimelor de acest gen. Femicidul, violul si bataia sunt in mod variat ignorate sau senzationalizate in media, depinzand de rasa victimei, clasa sociala si atractivitatea (dupa standarde masculine). Raspunsul politiei, al mediei si al opiniei publice la crime impotriva femeilor de culoare, a femeilor sarace, a lesbienelor, a femeilor prostituate este adesea in mod particular foarte sever- in general apatie bazata pe stereotipuri peiorative si invinovatirea victimei (de exemplu, "Toate femeile de culoare sunt dependente de droguri si prostituate care se expun ele insele pericolelor"). In plus, interesul public este in mod disproportionat concentrat pe cazuri care implica atacatori de alta rasa decat cea alba si victime albe din clasa de mijloc, cum a fost prin 1989 zgomotoasa crima a lui Carol Stuart, o femeie alba insarcinata care, dupa cum a declarat sotul ei in mod fals, a fost impuscata de un talhar afro-american. Carol Stuart nu a fost impuscata de o fantasma inspirata de Willie Horton a nascocirii sotului ei, ci de catre respectabilul ei sot alb.

Femicidul este la finalul extrem al unei continue terori anti feminine care include o mare varietate de abuzuri verbale si fizice, cum ar fi violul, tortura, sclavia sexuala (in mod particular in prostitutie), abuzul sexual incestuos si extrafamilial al copiilor, violenta fizica si emotionala, hartuirea sexuala (la telefon, pe strada, la birou si la scoala), mutilarea genitala (clitoridectomia, extirparea, infibulatia), operatiile ginecologice care nu sunt necesare (inlaturarea gratuita a uterului), heterosexualitatea fortata, sterilizarea fortata, maternitatea fortata (criminalizand contraceptia si avortul), psihochirurgia, cu intentia de a modula performantele creierului, interzicerea hranei fata de femei in anumite culturi, chirurgia estetica si alte mutilari in numele infrumusetarii. Oricand aceste forme de terorism conduc la moarte, ele devin femicide.

Magnitudinea terorismului sexist in Statele Unite

Statisticile federale nu releva scopul violentei contra femeilor. O cercetatoare feminista, Mary Koss, a descris eforturile guvernului federal de a aduna statisticile nationale despre viol ca "o pacaleala cruda care acopera mai degraba decat descopera riscul femeilor de a deveni victime". Studii facute de cercetatori independenti indica grade infioratoare ale victimizarii femeilor. In studiul lui Russel aplicat la 930 de femei din San Francisco, de exemplu, 44% au raportat ca au fost victime ale violului sau ale tentativei de viol, 38% ale abuzului sexual incestuos sau extrafamilial in copilarie si 16% ale abuzului incestuos, iar 14% ale violului in cadrul casatoriei.
La fel ca violul si abuzul sexual fata de copii, femicidul este de obicei savarsit de catre un barbat din familie, prieten sau cunoscut. In mod ironic, organizarea domestica ideala a patriarhatului (cuplul heterosexual) detine cel mai mare potential pentru femicid. Desi nu este legitim sa presupunem ca in toate cazurile de crima in care un barbat omoara o femeie cauza este misoginismul, este posibil ca acesta sa fie cazul pentru cele mai multe crime fata de femei savarsite de catre sotii sau concubinii lor. Femeile omorate de catre sotii lor exclud toate celelalte categorii in care informatia despre relatie este disponibila. In mod specific, in acele cazuri in care este posibil sa determinam relatia dintre femeile ucise si ucigasii lor, sotii au constituit o treime dintre ucigasi in perioada de 12 ani analizata.

Femicidele din Juarez

Timp de mai mult de un deceniu, Juarez, un oras aproape de granita dintre Mexic si US, a fost un teren al masacrului pentru femeile tinere, locul in care aproape 400 de crime au ramas nerezolvate. In ciuda naturii oribile a acestor crime, autoritatile, de la cel mai mic la cel mai inalt nivel, afiseaza indiferenta, si exista dovezi puternice ca unii oficiali sunt implicati in crime. Impunitatea si coruptia a permis criminalilor, oricine ar fi acestia, sa continue sa comita aceste acte, stiind ca nu vor fi consecinte.
Un numar semnificativ de victime muncesc in maquiladoras- sweatshopuri care produc bunuri pentru export, cu 90% dintre produse destinate Statelor Unite. Aceste maquiladoras angajeaza in principal femei tinere, oferindu-le salarii la limita saraciei. In combinatie cu normele lejere legate de mediul inconjurator si cu tarifele joase ale North America Free Trade Agreement, aceste maquiladoras aduna averi uriase.
Totusi in ciuda valului de crime, ei nu ofera aproape nici un fel de protectie muncitorilor lor. Campanii ale guvernului cum ar fi Ponte Vista (Ai grija), un program de autoaparare si aprovizionarea femeilor cu fluiere s-au dovedit a fi lipsite de efect si au fost realizate in principal pentru scopuri legate de relatii cu publicul.
Mici avansuri in privinta luptei pentru justitie exista datorita perseverentei familiilor victimelor care nu pot fi reduse la tacere in ciuda eforturilor statului si a autoritatilor federale de a-i mentine cat mai linistiti. Campaniile organizatiilor non-guvernamentale locale, nationale si internationale au fost foarte importante in eforturile depuse pentru justitie. Uneori grupurile grassroots din Juarez lucreaza intr-un climat plin de amenintari si defaimare din partea oficialilor guvernului pentru ca cer un lucru simplu: oprirea femicidului.